Toate definitiile

DETENTÓR, detentori, s. m. (Jur.) Deținător. – Din fr. détenteur.

DETENTÓR s. (JUR.) deţinător, posesor. (~ al unui bun).

DETENTÓR s.m. (Jur.) Persoană care deține un lucru; deținător. [< fr. détenteur].

DETENTÓR¹ s. m. (jur.) persoană care deține un lucru; deținător. (< fr. détenteur)

DETENTÓR² s. n. piesă racordată la un tub pentru reducerea presiunii unui fluid. (după fr. détendeur)

*detentór, -oáre adj. și s. (lat. detentor). Deținător, care deține: statu e detentoru averiĭ publice.

detentór s. m., pl. detentóri