Toate definitiile

DESTÍNDERE, destinderi, s. f. 1. Faptul de a se destinde; slăbire, încetare a unei încordări; relaxare; fig. încetare a unei tensiuni nervoase, a unei stări de surescitare, de încordare; liniștire. 2. Creștere a volumului unui gaz; expansiune, detentă. – V. destinde.

DESTÍNDERE s. 1. relaxare, slăbire. (~ unui arc.) 2. lărgire, slăbire, (pop.) slobozire. (~ legăturii care îl strângea.) 3. relaxare, respirare. 4. v. de-tentă. 5. (FON.) recursie, relaxare.

DESTÍNDERE s. v. astâmpăr, calm, linişte, odihnă, pace, repaus, recreare, tihnă.

Destindere ≠ încordare, tensiune

DESTÍNDERE s.f. 1. Faptul de a (se) destinde; relaxare. 2. Creștere a volumului unui gaz; expansiune, detentă. 3. (Fig.) Încetare a unei tensiuni nervoase; liniștire. ♦ (Polit.) Slăbire a încordării relațiilor dintre state sau a relațiilor internaționale. [< destinde].

DESTÍNDERE s. f. 1. faptul de a se destinde; relaxare. ◊ (fig.) încetare a unei tensiuni nervoase, de surescitare; liniștire. 2. slăbire a încordării relațiilor dintre state sau a relațiilor internaționale. 3. (fiz.) expansiune. (< destinde)

destíndere s. f., g.-d. art. destínderii; pl. destínderi

DEŞTÍNDE vb. v. coborî, descinde, scoborî.