Toate definitiile

DESPECETLUÍ, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. A rupe, a scoate pecețile de pe o învelitoare, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. – Des¹- + pecetlui.

DESPECETLUÍ vb. a desigila. (A ~ un colet.)

A despecetlui ≠ a pecetlui, a sigila

despecetluĭésc v. tr. Scot de supt pecete, rup pecețile, desigilez.

despecetluí (a ~) (înv.) (-ce-tlu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despecetluiésc, imperf. 3 sg. despecetluiá; conj. prez. 3 să despecetluiáscă