Toate definitiile

Desfăţare ≠ înfăţare

DESFĂTÁRE, desfătări, s. f. Faptul de a (se) desfăta: plăcere mare; încântare, delectare; petrecere, veselie. ♦ Desfrâu. – V. desfăta.

DESFĂTÁRE s. 1. delectare, farmec, încântare, plăcere, voluptate, vrajă, (înv. şi reg.) tefericie, (înv.) încântec, (fam.) deliciu, (fig.) savoare. (Viaţă plină de ~; ~ pe care ţi-o dă o lectură bună.) 2. petrecere, veselie, (rar) desfăt, (înv.) desfătăciune. (Cu mare ~.) 3. v. încântare. 4. v. bucurie.

DESFĂTÁRE s. v. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.

desfătáre s. f., g.-d. art. desfătắrii; pl. desfătắri