Toate definitiile

DESFRUNZÍ, desfrunzesc, vb. IV. Refl. (Despre copaci sau despre pădure) A-și pierde frunzele. ♦ Tranz. A despuia de frunze. – Des¹- + [în]frunzi.

DESFRUNZÍ vb. a (se) defolia, (fig.) a (se) despuia. (Arborii se ~ toamna.)

A desfrunzi ≠ a înfrunzi

A se desfrunzi ≠ a înfrunzi

desfrunzésc v. tr. Iaŭ, rup frunzele: vîntu a desfrunzit copaciĭ.

desfrunzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfrunzésc, imperf. 3 sg. desfrunzeá; conj. prez. 3 să desfrunzeáscă