Toate definitiile

DESCÂLCÍ, descâlcésc, vb. IV. Tranz. A desface fire de ață, de păr etc. încâlcite, încurcate. ♦ Fig. A descurca, a lămuri, a limpezi. – Des¹- + [în]câlci.

DESCÂLCÍ vb. a descurca. (~ firele încurcate.)

DESCÂLCÍ vb. v. clarifica, descurca, desluşi, elucida, explica, lămuri, limpezi, preciza.

A descâlci ≠ a încâlci, a încurca

descîlcésc v. tr. (d. în-cîlcesc). Descurc: a descîlci niște sfoară, o afacere.

descâlcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descâlcésc, imperf. 3 sg. descâlceá; conj. prez. 3 să descâlceáscă