Toate definitiile

DESCURAJÁRE, descurajări, s. f. Faptul de a (se) descuraja; p. ext. starea celui care și-a pierdut curajul; deprimare, demoralizare. – V. descuraja.

DESCURAJÁRE s. demoralizare, depresiune, deprimare, (livr.) marasm, (înv.) demoralizaţie, (fig.) demobilizare. (Stare de ~.)

Descurajare ≠ încurajare

DESCURAJÁRE s.f. Acțiunea de a descuraja și rezultatul ei; demoralizare, descumpănire. [< descuraja].

*descurajáre f. Acțiunea de a saŭ de a te descuraja, perderea curajuluĭ.

descurajáre s. f., g.-d. art. descurajắrii; pl. descurajắri