Toate definitiile

DESCREȚÍ, descrețesc, vb. IV. Tranz. A netezi o țesătură, o haină încrețită; a desface crețurile. ♦ Tranz. și refl. A face să nu mai fie sau a nu mai fi încruntat; fig. a (se) destinde, a (se) însenina. ♦ (Rar) A deschide un obiect legat cu șnur. – Des¹-+ [în]creți.

DESCREŢÍ vb. (rar) a (se) descrunta. (Fruntea i s-a mai ~.)

A (se) descreţi ≠ a (se) încreţi

A descreţi ≠ a cuta, a încreţi

descrețésc v. tr. (d. creț). Suprim. crețorile, încrețiturile, zbîrciturile. Fig. Înveselesc: l-am făcut să-șĭ descrețească fruntea. V. scapăr și chĭondorîș.

descrețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descrețésc, imperf. 3 sg. descrețeá; conj. prez. 3 să descrețeáscă