Toate definitiile

DESCHEIÁ, deschéi, vb. I. 1. Tranz. A scoate un nasture din butonieră, a face să nu mai fie încheiat. 2. Refl. (Despre obiecte compuse din bucăți; p. ext. despre bucățile care alcătuiesc un întreg) A se desface din încheieturi. [Pr.: -che-ia. – Var.: deschiá vb. I] – Lat. disclavare.

DESCHEIÁ vb. (Ban. şi Transilv.) a (se) deschiotora, (Mold.) a (se) dezbumba. (A-şi ~ nasturii; a se ~ la haină.)

A descheia ≠ a încheia

deschéĭ, a -ĭá v. tr. (d. cheĭe). Dezbumb, deschid haĭna. V. deschid.

descheiá (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. deschéi, 3 deschéie, 1 pl. descheiém; conj. prez. 1 și 2 sg. să deschéi, 3 să deschéie; ger. descheínd