Toate definitiile

DEPRAVAȚIÚNE, depravațiuni, s. f. Depravare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. dépravation, lat. depravatio, -onis.

DEPRAVAȚIÚNE s.f. Depravare. [Cf. fr. dépravation, lat. depravatio].

DEPRAVAȚIÚNE s. f. depravare. (< fr. dépravation, lat. depravatio)

*depravațiúne f. (lat. de-pravátio, -ónis). Med. Alterare, stricare: depravațiunea sîngeluĭ. Fig. Corupțiune, stricăcĭune: depravațiunea obiceĭurilor. – Și -ațíe și -áre.

depravațiúne (rar) (de-pra-, -ți-u-) s. f., g.-d. art. depravațiúnii; pl. depravațiúni