Toate definitiile
DEPĂNĂTÓR, -OÁRE, depănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător.
DEPĂNĂTÓR, -OÁRE, depănători, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. – Depăna + suf. -ător.
depănătór1 (muncitor) s. m., pl. depănătóri
depănătór2 (piesă) s. n., pl. depănătoáre
DEPANATÓR, depanatori, s. m. Muncitor calificat care repară autovehicule, mașini, aparate etc. aflate în pană2. – Depana + suf. -tor.
DEPANATÓR s. reparator. (~ de televizoare.)
DEPANATÓR s.m. Muncitor care depanează autovehicule, mașini etc. [< depana + -tor].
DEPANATÓR I. s. m. muncitor care depanează autovehicule, mașini etc. II. s. n. depanor. (< depana + -tor)
depanatór (reparator) s. m., pl. depanatóri