Toate definitiile

DENUTRÍȚIE, denutriții, s. f. Stare a unui organism viu în care, datorită faptului că asimilația este întrecută de dezasimilație, se produce o scădere mare în greutate. – Din fr. dénutrition.

DENUTRÍȚIE s.f. Stare a unui țesut sau organism viu în care predomină dezasimilația. [Gen. -iei, var. denutrițiune s.f. / cf. fr. dénutrition].

DENUTRÍȚIE s. f. nutriție insuficientă a unui țesut sau organism viu. (< fr. dénutrition)

denutríție (-nu-tri-ți-e) s. f., art. denutríția (-ți-a), g.-d. art. denutríției; pl. denutríții, art. denutríțiile (-ți-i-)