Toate definitiile
DEBÍL, -Ă, debili, -e, adj. (Despre ființe) Lipsit de rezistență la eforturi fizice și la boli; firav, plăpând, slăbuț. ◊ (Substantivat) Debil mintal = persoană care suferă de debilitate mintală. – Din fr. débile, lat. debilis.
DEBÍL adj. delicat, firav, fragil, gingaş, pirpiriu, plăpând, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuţ, şubred, (pop.) piţigăiat, (înv. şi reg.) mârşav, ticălos, (reg.) gubav, morânglav, (Munt. şi Transilv.) sighinaş, (Munt. şi Olt.) şiştav. (Un copil ~; o constituţie ~.)
Debil ≠ puternic, tare, vânjos, vânos, vârtos, viguros, voinic
DEBÍL, -Ă adj. Firav, slăbuț, plăpând. ◊ Debil mintal = înapoiat mintal. ♦ (Fig.) Slab, vag, ușor. [Cf. fr. débile, lat. debilis].
DEBÍL, -Ă adj. 1. firav, slăbuț, plăpând. ♦ ~ mintal = înapoiat mintal. 2. (fig.) slab, vag, ușor. (< fr. débile, lat. debilis)
*débil, -ă adj. (lat. débilis, d. debére, [din de-hăbere], a avea maĭ puțin, a fi debitor). Slab, fără putere, vorbind de ființe. – Fals debíl (fr. débile).