Toate definitiile

DÁJNIC, -Ă, dajnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care plătea dajdie; birnic, contribuabil. – Dajdie + suf. -nic.

DÁJNIC s. v. birnic, contribuabil, subiect impozabil.

dájnic m. (din. dajdnic, d. dajdie). Care plătește dajdie, birnic.

dájnic adj. m., s. m., pl. dájnici; adj. f., s. f. dájnică, pl. dájnice