Toate definitiile

CĂRĂȘÉL, (1) cărășei, s. m., (2) cărășele, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui caras. 2. S. n. Numele unui dans popular cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. – Caras + suf. -el.

CĂRĂȘÉL, (1) cărășei, s. m., (2) cărășele, s. n. 1. Diminutiv al lui caras. 2. Numele unui dans popular cu mișcări vioaie și melodia după care se execută.

carás m., pl. șĭ (rus. karásĭ, d. germ. karas și karausche). Nord. Caracudă, un pește. (În Meh. caras și cărășel. Ant. P.) S. n., pl. urĭ și e (pin [!] aluz. la aripa luĭ dorsală zbîrlită). Bișchie.

cărășél (pește) s. m., pl. cărășéi, art. cărășéii

CĂRĂȘÉL, (1) cărășei, s. m., (2) cărășele, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui caras. 2. S. n. Numele unui dans popular cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. – Caras + suf. -el.

CĂRĂȘÉL, (1) cărășei, s. m., (2) cărășele, s. n. 1. Diminutiv al lui caras. 2. Numele unui dans popular cu mișcări vioaie și melodia după care se execută.

cărășél m., pl. șeĭ (dim. caras. Cp. cu tărășel). Meh. Caras. S. n., pl. e. Nord. Un dans popular.