Toate definitiile
CÂȘTÍG, câștiguri, s. n. Ceea ce câștigă cineva. ◊ Expr. A fi în câștig = a avea un avantaj (față de cineva). – Din câștiga (derivat regresiv).
CÂŞTÍG s. 1. v. avantaj. 2. beneficiu, profit, venit, (prin Transilv.) mirişug, (înv.) ghelir, product, spor, (reg. fig.) mană. (~ net într-o afacere.) 3. v. salariu. 4. afacere, avantaj, chilipir, folos, pricopseală, profit, (Transilv. şi Maram.) haznă, (fam. şi ir.) scofală. (Nu e nici un ~ să...)
Câştig ≠ pagubă, pierdere
1) cîștíg (est) și căștíg (vest) n., pl. urĭ (d. cîștig 2). Trudă (Vechĭ). Folos, profit: munca mea mĭ-a adus un cîștig de zece francĭ, a nu fi bețiv e un mare cîștig. Lucru obținut pin [!] sorț: cîștigurĭ la loterie. – În est pop. cîșlig. V. căștigă.
căștíg, V. cîștig.
1) cîștíg (est) și căștíg (vest) n., pl. urĭ (d. cîștig 2). Trudă (Vechĭ). Folos, profit: munca mea mĭ-a adus un cîștig de zece francĭ, a nu fi bețiv e un mare cîștig. Lucru obținut pin [!] sorț: cîștigurĭ la loterie. – În est pop. cîșlig. V. căștigă.