Toate definitiile

CURÁJ s. n. Forța morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile și neajunsurile de orice fel; îndrăzneală, fermitate în acțiuni sau în manifestarea convingerilor; tărie de caracter, temeritate, bărbăție. ◊ (Cu valoare de interjecție) Fii îndrăzneț, tare! nu te lăsa!; [Var.: (pop.) coráj s. n.] – Din fr. courage.

CURÁJ s. 1. bărbăţie, bravură, cutezanţă, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeţie, temeritate, (livr.) intrepiditate, petulanţă, (rar) cutezare, (pop. şi fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicie, (înv.) dârzie, îndrăznire, mărinimie, semeţire, (grecism înv.) taros. (Dovedeşte un mare ~ în acţiunile sale.) 2. v. vitejie.

Curaj ≠ laşitate, teamă, frică

CURÁJ s.n. Îndrăzneală, bărbăție, vitejie, tărie de caracter. [< fr. courage, cf. it. coraggio < lat. cor – inimă].

curáj (-juri), s. n. – 1. Vitejie, temeritate. – 2. Furie, mînie. – Var. (pop.) coraj. Mr. curagiu. Fr. courage, it. coraggio (sec. XVIII). Sensul 2 se potrivește mai bine pentru var., cf. sp. coraje. Cuvîntul mr. provine din it. – Der. curajos, adj., din fr. courageux; încuraja, vb. (a îmbărbăta, a anima, a stimula), din fr. encourager; încurajator, adj. (de încurajare); descuraja, vb. (a demoraliza, a demobiliza), format pe baza fr. décourager; descurajator, adj. (care descurajează).

CURÁJ s. n. îndrăzneală, bărbăție, vitejie, tărie de caracter. (< fr. courage)

*curáj n., pl. urĭ și e (fr. courage, d. coeur, lat. cor, inimă). Îndrăzneală, vitejie, voĭnicie. Ațĭ face curaj, a te hotărî să´nvingĭ frica. Interj. de încurajare: Curaj, fraților! – Pop. coraj (it. coraggio), chef, bună dispozițiune: badea Ion venea cu coraj (era cam amețit).

curáj s. n.