Toate definitiile

CUPELÁȚIE s. f. Procedeu industrial de extragere a aurului și argintului din minereurile bogate în plumb, constând în topirea minereului într-un curent puternic de aer și în separarea plumbului sub formă de zgură. – Din fr. coupellation.

CUPELÁȚIE s.f. Procedeu industrial de separare a argintului din minereurile bogate în plumb, constând în topirea minereului într-un curent puternic de aer. [Gen. -iei. / cf. fr. coupellation].

CUPELAȚIE s. f. procedeu industrial de extragere a aurului și argintului din minereuri bogate în plumb prin oxidarea și separarea plumbului sub formă de litargă. (< fr. coupellation)

*cupelațiúne f. (fr. coupellation). Chim. O operațiune chimică al căreĭ scop e să separe pin [!] foc metalele prețioase de aliajele lor. – Și -áție.

cupeláție (-ți-e) s. f., art. cupeláția (-ți-a), g.-d. cupeláții, art. cupeláției