Toate definitiile

CORECTITÚDINE s. f. 1. Calitatea de a fi corect; lipsă de greÈ™eli. 2. Èšinută sau purtare corectă; cinste. 3. (Log.) ÃŽnsuÈ™ire a gândirii care respectă legile logice. – Corect + suf. -itudine (după promptitudine etc.).

CORECTITÚDINE s. 1. (înv.) corecţie. (~ exprimării.) 2. v. cinste.

Corectitudine ≠ greşeală, incorectitudine

CORECTITÚDINE s.f. 1. Calitatea de a fi corect; lipsă de greșeli. 2. Ținută sau purtare corectă; cinste. [Cf. lat. correctitudo].

CORECTITÚDINE s. f. 1. însuÈ™irea de a fi corect. ◊ calitate generală a stilului constând în respectarea regulilor gramaticale, ortografice È™i de punctuaÈ›ie. 2. È›inută, purtare corectă; cinste. 3. (log.) însuÈ™ire a gândirii care respectă legile logice. (< lat. correctitudo)

*corectitúdine f. (d. corect, după rectitudine. Fr. correction). Calitatea de a fi corect (onest).

corectitúdine s. f., g.-d. art. corectitúdinii