Toate definitiile
CONSTÁNTĂ s.f. 1. (Mat.) Mărime cu valoare invariabilă, neschimbată. 2. (Fiz.) Mărime care caracterizează un fenomen, un material, un aparat etc. 3. Element al limbajului formalizat, reprezentând un nume socotit fix pentru același denotat. [< fr. constante].
CONSTANTA LUI PLÁNCK s. (FIZ.) cuantă de acţiune.
Constant ≠ fluctuant, inconstant, instabil, neconstant, oscilant, schimbător, variabil, variat, muabil, nestatornic
CONSTÁNT, -Ă adj. Neschimbat; invariabil; statornic. [Cf. fr. constant, lat. constans].
CONSTÁNT, -Ă, constanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care rămâne neschimbat; invariabil, statornic. ◊ Capital constant = parte a capitalului investită în mijloacele de producție care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție. 2. S. f. (Mat.) Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată. 3. S. f. Mărime care caracterizează un fenomen, un aparat, o substanță etc. – Din fr. constant, lat. constans, -ntis.
CONSTÁNT adj. 1. invariabil, neschimbat, uniform. (Viteză ~.) 2. invariabil, neschimbat. (Valoare ~.) 3. invariabil, neschimbător, per-manent, (livr.) imuabil. (Fenomen ~.) 4. v. con-secvent. 5. v. staţionar.
CONSTÁNT, -Ă I. adj. care rămâne neschimbat; invariabil. ♦ capital ~ = parte a capitalului investită în mijloacele de producție, care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție. II. s. f. 1. (mat.) mărime având o valoare invariabilă. 2. (fiz.) mărime care caracterizează un fenomen, material, aparat etc. 3. element al limbajului formal reprezentând un nume socotit fix pentru același denotat. (< fr. constant, lat. constans)
*constánt, -ă adj. (lat. cónstans, -ántis, d. con-, împreună, și stare, a sta. V. staŭ, consist). Statornic, stabil, invariabil: caracter constant, fericire constantă.
constánt adj. m., pl. constánți; f. constántă, pl. constánte