Toate definitiile

CONSIMȚÍRE, consimțiri, s. f. Faptul de a consimți; consimțământ, aprobare, încuviințare, acceptare; acord. – V. consimți.

CONSIMŢÍRE s. 1. v. aprobare. 2. v. încuviinţare.

Consimţire ≠ dezaprobare

CONSIMȚÍRE s.f. Acțiunea de a consimți și rezultatul ei; încuviințare, aprobare, acceptare. [< consimți].

consimțíre s. f., g.-d. art. consimțírii; pl. consimțíri