Toate definitiile

CONCRETIZÁRE, concretizări, s. f. Acțiunea de a (se) concretiza și rezultatul ei; înfățișare, prezentare concretă; materializare. ♦ Operație mintală, opusă abstractizării, constând în legarea generalului de experiența senzorială. – V. concretiza.

CONCRETIZÁRE s. 1. incarnare, întruchipare, întrupare, materializare, realizare, (rar) sensibilizare. (~ unei idei.) 2. v. finalizare.

Concretizare ≠ abstractizare

CONCRETIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) concretiza și rezultatul ei; materializare. ♦ Operație a gândirii constând în legarea generalului de experiența senzorială. [< concretiza].

CONCRETIZARE s. f. 1. acțiunea de a (se) concretiza; materializare. 2. (log.) operație a gândirii, legarea generalului de experiența senzorială. (< concretiza)

concretizáre s. f., g.-d. art. concretizắrii; pl. concretizắri