Toate definitiile

CONCORDÁ, pers. 3. concórdă, vb. I. Intranz. A fi în acord, a corespunde, a se potrivi. – Din fr. concorder, lat. concordare.

CONCORDÁ vb. a corespunde, a se potrivi, (pop.) a se lovi, (prin Bucov. şi Mold.) a se ştimui, (înv.) a conglăsui, a consuna. (Datele obţinute ~ între ele.)

A concorda ≠ a discorda, a distona

CONCORDÁ vb. I. intr. A fi în acord; a corespunde, a se potrivi. [< lat., it. concordare, cf. fr. concorder].

CONCORDÁ vb. intr. a fi în acord; a corespunde, a se potrivi. (< fr. concorder, lat. concordare)

*concórd și -éz, a -á v. intr. (lat. con-cordare; fr. concorder. V. acord). Îs de acord, consun, mă potrivesc: mărturiile concordă.

concordá (a ~) vb., ind. prez. 3 concórdă