Toate definitiile

COEZIÚNE, coeziuni, s. f. 1. Proprietate a elementelor constitutive ale substanțelor solide, lichide și gazoase de a se menține unite, datorită forțelor care se exercită între atomii sau între moleculele lor. 2. Fig. Legătură internă strânsă. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. cohésion.

COEZIÚNE s. v. unitate.

Coeziune ≠ dezbinare, discordie

COEZIÚNE s.f. 1. Forță de atracție care se exercită între moleculele unui corp. 2. (Fig.) Legătură strânsă, de ordin interior. [Pron. co-e-zi-u-. / cf. fr. cohésion, lat. cohaesio].

COEZIÚNE s. f. 1. forță de atracție care se exercită între particulele (molecule, atomi, ioni) de același fel ale corpurilor. 2. (fig.) legătură strânsă, de ordin interior. (< fr. cohésion)

*coeziúne f. (lat. coháesio, -ónis, d. co- și haerére, a fi lipit. V. ad-eziune). Aderență, forță care unește între ele moleculele unuĭ corp. Fig. Legătură, unire (între părțĭ): coeziunea imperiuluĭ. Și coh-.

coeziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. coeziúnii; pl. coeziúni