Toate definitiile

CHIOMB, CHIOÁMBĂ adj. v. chiomp.

CHIOMB adj. v. chiorâş, cruciş, încrucişat, pieziş, saşiu, strabic.

CHIOMB adj., s. v. bleg, miop, nătăfleţ, nă-tărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontă-lău.

Chiomb ≠ deştept, cuminte, inteligent, isteţ, mintios, căpos, căpăţânos, înţelept

chiómb (chioámbă), adj. – 1. Miop, care nu vede bine. – 2. Nesocotit, prost. Origine necunoscută. DAR îl pune în legătură cu mag. dialectal tömpe „prost”, dar cuvîntul rom. este prea răspîndit pentru ca să i se poată atribui această origine (nu este sigură observația din DAR că se folosește numai în Mold., Bucov. și Trans. de Nord. Scriban propune rus. temnyĭ „obscur” (pronunțat tjomnyĭ). – Der. chiombăni (var. chiompăni), vb. (a lucra la lumină slabă, a-și strica ochii; a desluși cu greutate); chimbăneală, s. f. (lucru făcut în condiții proaste de luminozitate); chiombie s. f. (miopie). – Cf. chiondorîș.

CHIOMB, CHIOÁMBĂ adj. v. chiomp.

chĭomb, chĭoámbă adj. (rus. tĭómnyĭ, scris temnyĭ, întunecat, întunecos. V. temniță). Fam. Cu privirea´ntunecată, prost, bleot.

!chiomb/chiomp (reg., fam.) adj. m., pl. chiombi/chiompi; f. chioámbă/chioámpă, pl. chioámbe/chioámpe