Toate definitiile
Chilug ≠ pletos
PILÚG s. 1. v. pisălog. 2. (TEHN.) (reg.) pisălog. (~ la piua de postav.)
PILÚG, piluge, s. n. (Reg.) Pisălog (1). ◊ Expr. (Fam.) A tunde (pe cineva) pilug = a tunde (pe cineva) până la piele. [Var.: chilúg s. n.] – Cf. piuă.
PILÚG s. v. păpădie, picior, proteză.
pilúg1, pilúgă, adj. (reg.) gol pușcă, sărac.
pilúg2, pilúge, s.n. (reg.) 1. pisălog (de la piua de postav). 2. unealtă casnică de pisat; pisălog, pisălău, pisător, nilog. 3. băț lung, rotund și gros pentru zdrobit boabele, semințele în piuă. 4. băț lung, rotund și gros cu crestături la un capăt, cu care se bate brânza în putinei. 5. picior, proteză de lemn a unui picior. 6. (fam.; în expr.) a tunde pilug = a tunde până la piele.
CHILÚG s. n. v. pilug.
chilug (tuns ~) adv.
chilúg, V. chĭulug.
chĭulug și chilúg n., pl. e (turc. külug, -üng și -ünk, cĭocan de sfărîmat petrele [!]; ngr. kĭulúgi, un fel de suliță). Vechĭ. Un fel de măcĭucă. – Azĭ în est (chilug), „pisălog”. Adv. Tuns chilug, gol chilug, tuns orĭ gol pînă la pele [!]. În Trans. și chilog, n., pl. oage. V. pilug.
pilúg n. Formă lit. suspectă îld. chilug. – În Trans. (m.) „păpădie” (pin aluz. la stilu eĭ după căderea pufului)?