Toate definitiile

CHIBZUÍT, -Ă, chibzuiți, -te, adj. Care judecă o situație cumpănind toate eventualitățile; socotit, cumpănit. – V. chibzui.

CHIBZUÍT adj., adv. 1. adj. v. calculat. 2. adj. v. cumpătat. 3. adj. aşezat, cumpătat, echilibrat, liniştit, paşnic, potolit, tihnit. (O viaţă ~.) 4. adj. cuminte, înţelept, socotit, (pop.) mintos. (Om ~.) 5. adv. cuminte, înţelept, înţelepţeşte, judicios, raţional. (A procedat ~.) 6. adj. cumpănit, gândit, judicios, matur, serios, socotit, temeinic. (O judecată ~.) 7. adj. v. judicios. 8. adj. cuminte, deştept, inteligent, înţelept. (O măsură ~.)

Chibzuit ≠ nechibzuit, nesocotit, necugetat, necumpănit, nesăbuit, nechitit

CHIBZUÍT, -Ă, chibzuiți, -te, adj. Care judecă, cumpănind toate eventualitățile; socotit, cumpănit. – V. chibzui.

chibzuít, -ă adj. Care chibzuĭește bine, serios, echilibrat: om chibzuit. Care e făcut cu chibzuĭală: plan chibzuit.