Toate definitiile

CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. Care cheamă. ♦ (Pop.; substantivat, m.) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel. – Chema + suf. -ător.

CHEMĂTÓR s. v. colăcar, vătaf, vătăşel, vornicel.

Chemător ≠ dezgustător

CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. Care cheamă; fig. îmbietor, ademenitor. ♦ (Pop.; substantivat) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel. – Din chema + suf. -(ă)tor.

chemătór m. Trans. Cavaler de onoare care invită la nuntă la țară.

chemătór adj. m., pl. chemătóri; f. sg. și pl. chemătoáre