Toate definitiile

CEDÁ, cedez, vb. I. 1. Tranz. A renunța (gratuit sau prin vânzare) la posesiunea asupra unui bun. ♦ (Despre persoane) A transmite un drept de creanță unei alte persoane. 2. Intranz. A da cuiva dreptate într-o discuție, a nu se mai împotrivi; a se supune; a renunța. ♦ (Sport) A se recunoaște învins (renunțând la luptă); a fi învins. 3. Intranz. (Despre boli) A scădea din intensitate, a se ameliora. 4. Intranz. (Despre lucruri) A nu rezista unei presiuni; a se încovoia; a se deforma; a se rupe. – Din fr. céder.

CEDÁ vb. 1. a da, a lăsa. (Îi ~ întregul aparta-ment.) 2. a se îndupleca, a se lăsa, (fig.) a se muia. (Să nu ~ cu nici un preţ.) 3. a abandona, renunţa, (fig.) a capitula. (A ~, n-a mai continuat discuţia.) 4. a se pleca, a se supune. (~ în faţa duşmanulul.) 5. v. capitula. 6. v. atenua. 7. v. rupe. 8. v. deforma.

A ceda ≠ a se împotrivi

CEDÁ vb. I. 1. tr. A lăsa, a abandona cuiva un bun, renunțând la dreptul de posesiune. 2. intr. A da cuiva dreptate; a se supune. ♦ (Sport) A se recunoaște învins, a înceta întrecerea, lupta. 3. intr. (Despre boli, dureri etc.) A se ameliora, a descrește, a scădea. 4. intr. (Despre lucruri) A se încovoia, a nu rezista la apăsare, a se rupe. [< fr. céder].

CEDÁ vb. I. tr. a abandona cuiva un bun, renunțând la dreptul de posesiune. ◊ a face o cesiune. II. intr. 1. a da cuiva dreptate; a-i recunoaște superioritatea. ◊ (sport) a se recunoaște învins, a înceta întrecerea. 2. (despre boli, dureri) a se ameliora, a scădea în intensitate. 3. (despre lucruri, elemente de construcție) a nu rezista la apăsare, a se rupe. 4. (despre corpuri, medii) a transfera căldura unui alt corp sau mediu. (< fr. céder, lat. cedere)

CEDÁ, cedez, vb. I. 1. Tranz. A lăsa cuiva un bun (gratuit sau prin vânzare), renunțând la dreptul de posesiune. 2. Intranz. A da cuiva dreptate într-o discuție, a nu se mai împotrivi; a se supune. ♦ (Sport) A se recunoaște învins (renunțând la luptă). 3. Intranz. (Med.; despre manifestările unei boli) A scădea, a se ameliora. 4. Intranz. (Despre lucruri) A nu rezista unei presiuni; a se încovoia; a se rupe. – Fr. céder.

*cedéz v. tr. (fr. céder, d. lat. cédere, cessum. V. con-, de-, ex-, pre-, pro-, pur- și suc-ced, ac-, de-, ex-, pro- și suc-ces). Las, părăsesc: a ceda cuĭva locu. Vînd. V. intr. Mă supun: a ceda forțeĭ. Mor: a ceda dureriĭ. Mă recunosc inferior: a ceda merituluĭ. Mă plec, nu maĭ rezist: scara a cedat greutățiĭ și s´a frînt.

cedá (a ~) vb., ind. prez. 3 cedeáză