Toate definitiile

CÁRCERĂ, carcere, s. f. Încăpere mică și întunecoasă, folosită în trecut în închisori, cazărmi și în școli pentru detențiunea temporară a unei persoane pedepsite. – Din lat. carcer, it. carcere.

CÁRCERĂ s.f. Încăpere în închisori, folosită pentru închiderea unui deținut sub un regim aspru. ♦ (Ieșit din uz) Încăpere (în forma și de mărimea unui dulap) unde se închideau militarii și elevii pedepsiți în cazărmi și în școli. [< lat. carcer, cf. it. carcere].

cárceră (cárcere), s. f. – Temniță. It. carcera. – Der. încarcera, vb. (a întemnița).

CÁRCERĂ s. f. încăpere mică și întunecoasă în închisori, cazărmi și școli, în trecut, pentru detenție temporară, sub un regim aspru, a celor pedepsiți. (< lat. carcer, it. carcere)

CÁRCERĂ, carcere, s. f. Încăpere mică și întunecoasă folosită în trecut în închisori, cazărmi și școli, pentru detențiunea temporară a unei persoane pedepsite. – Lat. lit. carcer.

*cárceră f., pl. e și ĭ (lat. carcer, it. cárcere). Arest, închisoare (într´o școală, într´o cazarmă).

cárceră s. f., g.-d. art. cárcerei; pl. cárcere