Toate definitiile

CARBONIZÁ, pers. 3 carbonizează, vb. I. Refl. (Despre cărbuni) A se descompune termic în lipsa oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen; (despre lemne) a se preface în cărbuni (prin ardere) în prezența unei cantități mici de aer; (despre alte materii organice) a se descompune (prin ardere). – Din fr. carboniser.

CARBONIZÁ vb. (rar) a (se) tăciuna.

CARBONIZÁ vb. I. refl. A se preface în cărbuni (prin ardere); a se face scrum. [< fr. carboniser].

CARBONIZÁ vb. refl. 1. (despre cărbuni) a se descompune termic în absența oxigenului din aer. 2. (despre lemne) a se transforma în cărbuni (prin ardere); (despre substanțe organice) a se face scrum. (< fr. carboniser)

CARBONIZÁ, pers. 3 carbonizează, vb. I. Refl. (Despre lemne) A se preface în cărbuni (prin ardere); (despre alte materii organice) a se descompune (prin ardere). – Fr. carboniser.

*carbonizéz v. tr. (fr. carboniser). Prefac în cărbune saŭ în scrum.

carbonizá (a ~) vb., ind. prez. 3 carbonizeáză