Toate definitiile

CARACHIÚL s. m. și n. v. caracul.

CARACHIÚL s.m. și n. v. caracul.

CARACHIÚL s. m. și n. v. caracul.

caracolác m. (turc. karakulak, d. kara, negru, și kulak, ureche. De aci și sp. fr. caracal). Vechĭ. Un fel de rîs (lynx caracal) a căruĭ blană, cam creață, e foarte căutată. – Azĭ se zice carachĭul.

CARACHIÚL s. m. și n. v. caracul.

CARACHIÚL s.m. și n. v. caracul.

CARACHIÚL s. m. și n. v. caracul.