Toate definitiile

CAPITĂLÚȚĂ, capităluțe, s. f. Nume dat literelor de tipar majuscule care au aceleași dimensiuni cu literele obișnuite din corpul respectiv. – [Literă] capitală + suf. -uță.

CAPITĂLÚȚĂ s.f. (Poligr.) Literă de tipar majusculă, care este de aceeași înălțime cu litera mică din același corp. [< capitală + -uță].

CAPITĂLÚȚĂ s. f. literă de tipar majusculă, de aceeași înălțime cu litera mică din același corp. (< capitală² /2/ + -uță)

capitălúță s. f., g.-d. art. capitălúței; pl. capitălúțe

CAPITALÚȚĂ, capitaluțe, s. f. Nume dat literelor de tipar majuscule, care au aceeași înălțime cu litera mică din același corp. – Din [literă] capitală + suf. -uță.