Toate definitiile

CÁNTO s. n. Muzică vocală; cânt, cântare. – Din it. canto.

CÁNTO s. (MUZ.) cânt. (Clasa de ~.)

CÁNTO s.n. Muzică vocală; cânt, cântare. ♦ Studiul tehnicii și artei vocale. [< it. canto].

CANTO¹- elem. „unghi”, „ligament palpebral, comisură a pleoapelor”. (< fr. cantho-, cf. lat. canthus, gr. kanthos)

CÁNTO² s. n. muzică vocală. ◊ studiul tehnicii și artei interpretării vocale. (< it. canto)

CÁNTO s. n. Muzică vocală; cânt, cântare. – It. canto.

*cánto n. fără pl. (it. canto). Cînt, cîntare. Partea melodică a muziciĭ, în opoz. cu „armonie”.

cánto s. n., art. cántoul