Toate definitiile

CANÍCULĂ, canicule, s. f. 1. Perioadă în care steaua Sirius răsare și apune o dată cu soarele (22 iulie – 23 august). 2. Căldură dogoritoare specifică zilelor calde de vară; arșiță, zăpușeală, năduf. – Din fr. canicule, lat. canicula.

CANÍCULĂ s. (MET.) arşiţă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbinţeală, înăbuşeală, năbuşeală, năduf, năduşeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpuşeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pâclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. şi Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.)

CANÍCULĂ s.f. 1. Perioadă în care steaua Sirius răsare și apune odată cu Soarele (22 iulie – 23 august). 2. Căldură dogoritoare; zăpușeală. [< fr. canicule, cf. Canicula – nume al stelei Sirius din constelația Câinelui].

CANÍCULĂ s. f. 1. perioadă (22 iulie-23 august) în care steaua Sirius răsare și apune o dată cu Soarele. 2. căldură dogoritoare; zăpușeală în zilele de vară. (< fr. canicule, lat. canicula)

CANÍCULĂ, canicule, s. f. Căldură dogoritoare; arșiță. – Fr. canicule (lat. lit. canicula).

*canículă f. (lat. canicula, cățea, d. canis, cîne [!], cățea). Astr. Numele constelațiuniĭ Cîneluĭ Mare. Epoca cînd ĭa [!] răsare și apune odată cu soarele și cînd e foarte cald (22 Ĭuliŭ – 22 Aŭg.). Fig. Arșiță: ce caniculă!

canículă s. f., g.-d. art. canículei; pl. canícule