Toate definitiile

CANELÁ, canelez, vb. I. Tranz. A face caneluri pe suprafața interioară sau cea exterioară a unei piese, a unei coloane etc. – Din fr. canneler.

CANELÁ vb. I. tr. A executa mecanizat așchierea prin care se obține o suprafață canelată. [Cf. fr. canneler].

CANELÁ vb. tr. a executa prin așchiere caneluri pe o suprafață. (< fr. canneller)

canelá (a ~) vb., ind. prez. 3 caneleáză

canélă f., pl. e (ngr. kanélla, d. it. cannella, dim. d. lat. canna, trestie; fr. cannelle. V. canon, canulă, canal, canonadă). Dun. de jos. Cep găurit care se închide și se deschide după voĭe oprind orĭ dînd drumu lichiduluĭ. – Și caná (sud)și caneá (sud, est). V. slăvină și robinet.