Toate definitiile

CAMILÁFCĂ, camilafce, s. f. Potcap (sau scufie) acoperit cu un văl, de obicei negru, care atârnă pe spate, purtat de prelații și călugării ortodocși la anumite ocazii. – Din sl. kamilavka.

camiláfcă (-ắfci), s. f. – Pălărie tipică a călugărilor și a episcopilor ortodocși, compusă din potcap și camilafca propriu-zisă, care este un văl negru ce cade pe spate. – Var. camelaucă, hămelaucă. – Mr. cămălafche. Ngr. ϰαμηλαύϰα, ϰαμηλαύϰι(ον) (Meyer 169; Murnu 10), cf. lat. med. camelaucum, alb. kamilafka, bg. kamilavka.

CAMILÁFCĂ, camilafce, s. f. Potcap acoperit cu un văl negru care atârnă pe spate, purtat de călugării ortodocși la anumite ocazii. – Slav (v. sl. kamilavka < gr.).

camiláfcă f., pl. e (mgr. și ngr. kamiláfka și kalimáfka, -áfki, d. vgr. kálymma, acoperemînt, și auhén, ceafă; vsl. bg. kamilávka. V. comănac). Gluga pe care o poartă prelațiĭ ortodocșĭ peste potcap la zile marĭ.

camiláfcă s. f., g.-d. art. camiláfcei; pl. camiláfce