Toate definitiile

CALCULATÓR, -OÁRE, calculatori, -oare, subst. 1. S. n. Tabel care cuprinde rezultatele unor calcule, folosit pentru simplificarea operațiilor; carte, broșură care cuprinde asemenea tabele. 2. S. n. (Și în sintagma calculator electronic) Ordinator, computer. ◊ Calculator de buzunar = calculator de dimensiuni foarte mici, destinat publicului larg pentru efectuarea unei game de probleme matematice limitate; (impr.) minicalculator. 3. S. m. și f. Persoană specializată în calcule, mai ales economice. – Din fr. calculateur, lat. calculator.

CALCULATÓR s. (TEHN.) 1. maşină de calcul. 2. calculator electronic v. computer.

CALCULATÓR s.n. 1. Broșură care cuprinde anumite tabele de calcul. 2. Mașină de calculat. ◊ Calculator (electronic) = ansamblu de sisteme mecanice, electromagnetice și electronice destinat prelucrării informației; computer, ordinator. [Cf. fr. calculateur].

CALCULATÓR, -OÁRE s.m. și f. Specialist în calcule. [Cf. fr. calculateur].

CALCULATÓR I. s. n. 1. tabel care cuprinde rezultatele unor calcule; carte, broșură cuprinzând asemenea tabele. 2. instalație, dispozitiv tehnic pentru efectuarea automată a calculelor matematice și logice. ♦ ~ (electronic) = mijloc de calcul automat care permite efectuarea de operații aritmetice după un program prestabilit; computer. II. s. m. f. specialist în calcule. (< fr. calculateur, lat. calculator)

CALCULATÓR¹, calculatoare, s. n. 1. Broșură care cuprinde anumite tabele de calcule. 2. Mașină cu ajutorul căreia se fac calcule matematice. – După fr. calculateur.

CALCULATÓR², -OÁRE, calculatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în calculul prețurilor produselor, al categoriilor de salarizare etc. – Fr. calculateur (lat. lit. calculator).

*calculatór, -oáre s. Care calculează.

calculatór¹ (bărbat) s. m., pl. calculatóri

calculatór² (tabel, aparat) s. n., pl. calculatoáre