Toate definitiile

CALAMITÁTE, calamități, s. f. Nenorocire mare, dezastru care lovește o colectivitate. ◊ Flagel. – Din fr. calamité, lat. calamitas, -atis.

CALAMITÁTE s. v. dezastru.

CALAMITÁTE s.f. Nenorocire mare, dezastru care lovește o colectivitate; flagel. [Pl. -tăți. / cf. fr. calamité, lat. calamitas].

CALAMITÁTE s. f. dezastru, catastrofă care lovește o colectivitate. (< fr. calamité, lat. calamitas)

CALAMITÁTE, calamități, s. f. Nenorocire mare, dezastru care lovește o colectivitate; flagel. – Fr. calamité (lat. lit. calamitas, -atis).

*calamitáte f. (lat. calamitas, -átis). Mare nenorocire, pacoste (ca epidemiile, războaĭele, foametea). V. dezastru.

calamitáte s. f., g.-d. art. calamitắții; pl. calamitắți