Toate definitiile

CABLÁ, cablez. vb. I. Tranz. 1. A confecționa un cablu prin răsucirea sau împletirea firelor în mănunchiuri și unirea mănunchiurilor între ele. 2. A așeza, a instala cabluri de telecomunicații. ♦ A face legătura (unui bloc, unei case etc.) cu un cablu de telecomunicații. – Din fr. câbler.

CABLÁ vb. I. tr. A instala cabluri de telecomunicații. ♦ A face legătura (unui bloc, unei case etc.) cu un cablu de telecomunicații. [< fr. câbler].

CABLÁ vb. tr. 1. a instala cabluri de telecomunicații; a conecta la o rețea electrică, telefonică, tv. 2. a răsuci un ansamblu de fire de sârmă pentru a forma un cablu. (< fr. câbler)

cablá (a ~) (ca-bla) vb., ind. prez. 3 cableáză

cáblă, cáble, s.f. (reg.) măsură pentru cereale și poame, corespunzătoare unei găleți; baniță.

cîblă (cîble), s. f. – Vadră, măsură de capacitate pentru grîne, folosită în Mold. (sec. XV-XVIII) și egală cu o găleată sau patru ferdele. Sl. kŭbilŭ, din germ. Kübel (DAR). – Der. cîbărit, s. n. (dijmă în cereale și fructe).

cî́blă f., pl. e (vsl. kubĭlŭ, vgerm. kubil, ngerm. kübel, d. lat. cupella, mlat. și cupellus, dim. d. cupa, cupă. V. cĭublă). Vechĭ. O măsură de capacitate p. grîne și poame, găleată (patru ferdele). – Azĭ în Maram. chibăl, n., pl. ele (rut. kibel).