Toate definitiile

BASIC s. n. (Inform.) Limbaj simbolic ușor accesibil, universal. [Pr.: béizic] – Din engl. basic.

BASIC-ENGLISH s. m. Formă simplificată a limbii engleze, având la bază circa 850 de cuvinte și un minimum de reguli gramaticale, creată cu scopul de a servi ca limbă internațională. [Pr.: béizic-íngliș] – Cuv. engl.

BASIC-ENGLISH s.f. Formă simplificată a limbii engleze, cu un minimum de cuvinte și forme gramaticale. [Pron. bésic-ingliș. / < engl. basic-english].

BASIC-ENGLISH /béizic-ingliș/ s. f. Formă simplificată a limbii engleze, cu un minimum de cuvinte și forme gramaticale. (<engl. basic-english)

BASIC-FRENCH /béizic-frenci/ s. f. formă simplificată a limbii franceze, cu un vocabular și o gramatică reduse. (<engl. basic-french)

BASIC / Basic (limbaj de programe) (angl.) [pron. béĭsic] s. propriu n.

BASIC /béizic/ s. n. (inform.) limbaj de programare a calculatoarelor, utilizat în regim convențional și interpretativ. (< engl. basic)

bășic- V. deșic-.