Toate definitiile

BĂLĂIÉL, -IÁ, -ÍCĂ, bălăiei, -ele, adj. Bălăior. – Bălai + suf. -el.

BĂLĂIÉL adj. bălăior, bălănel, bălănuţ, (rar) bălauc. (Om ~.)

BĂLĂIÉL, -IÁ, -ÍCĂ, bălăiei, -ele, adj. Bălăior. – Din bălai + suf. -el.

bălăiél (rar) adj. m., pl. bălăiéi; f. bălăícă, pl. bălăiéle