Toate definitiile

BĂLĂCÍRE, bălăciri, s. f. Acțiunea de a (se) bălăci; bălăcit. – V. bălăci.

BĂLĂCÍRE s. bălăcit. (~ cuiva prin apă.)

BĂLĂCÍRE, bălăciri, s. f. Acțiunea de a (se) bălăci.

bălăcíre s. f., g.-d. art. bălăcírii; pl. bălăcíri