Toate definitiile

bîzói n., pl. oaĭe (d. bîz). Dîrloĭ, basu cimpoiuluĭ, fluĭeru care scoate bîzîiala lui caracteristică cu nota fundamentală re). A ține bîzoĭu, a ținea isonu (hangu), fig., a secunda, a imita, a aproba. Bîrzoi.

bâzói¹ (viespe) s. m., pl. bâzói, art. bâzóii

bâzói² (pop.) (coardă la instrumente muzicale) s. n., pl. bâzoáie

BÂZÓI s. n. (Pop.) Coarda cu timbrul cel mai de jos a unor instrumente muzicale. – Bâz + suf. -oi.

BÂZÓI s. n. (Pop.) Coarda cu timbrul cel mai jos a unui instrument muzical. – Din bâz + suf. -oi.