Toate definitiile

BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

BÂRÂÍ vb. v. bombăni.

BÂRÂÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.

BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A vorbi într-una (fără ca cel care ascultă să poată prinde șirul vorbelor). ◊ Expr. A bârâi pe cineva (la cap) = a bate cuiva capul pentru a obține ceva. – Din bâr.

bî́rîĭ, a -i v. intr. (var. din mîrîi. V. bîr). Rar. Mîrîi: lupanu rînji și bîrîi (Sadov. VR. 1930, 9-10, 196).

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie

BÂRÂÍ vb. v. bombăni.

BÂRÂÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.