Toate definitiile
BÂRLÓG, bârloguri, s. n. Vizuină de urs; p. gener. Vizuină a altor animale sălbatice. ♦ Fig. Culcuș; locuință. – Din sl. brŭlogŭ.
BÂRLÓG s. v. adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş.
BÂRLÓG s. v. vizuină.
BÂRLÓG, bârloguri, s. n. Adăpost în care se retrage ursul; p. ext. loc de adăpost sau de culcuș al altor animale sălbatice. ♦ Fig. Culcuș; locuință. – Slav (v. sl. brŭlogŭ).
BÂRLÓG s. v. vizuină.
bîrlóg (bîrloáge), s. n. – Vizuină. – Var. bîrloc, bîrloagă. Megl. bărlog. Sl. brŭlogŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 15); cf. sb. brlog, rut. berlog, pol. barłog, rus. berloga. Din sl. a intrat și în alb. borlok, mag. barlang, ngr. μπριλόγο (G. Meyer, Neugr. St., II, 44).
BÂRLÓG s. v. adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş.
bîrlóg n., pl. oage (vsl. bĭrlogŭ, brŭlogŭ, ascunzătoare [sîrb. brlog, cocină, vizuină, gunoĭ; rus. berlòga, bîrlog], de unde și ung. barlang, peșteră [Bern. 1, 120]. Cp. și cu turluc). Vechĭ. Îngrăditură, staul. Azĭ. Vizuină de urs. Fig. Iron. Căsuță, culcuș: ĭaca și bîrlogu meŭ! Olt. Loc dosit la munte unde ciobaniĭ, cînd se lasă toamna cu turmele la șes, își îngroapă uneltele și le dezgroapă cînd revin primăvara (BSG, 1932, 160). V. crov.