Toate definitiile

BÂRDÁN, bârdane, s. n. (Reg.) Burduhan. – Et. nec.

BÂRDÁN s. v. abdomen, burduhan, burtă, pântece, stomac.

BÂRDÁN, bârdane, s. n. (Reg.) Stomac de vită; burduhan.

bîrdán n., pl e și urĭ (met. din tirban). Mold. Iron. Pîntece mare. Zidu face bîrdan, se abate din linia perpendiculară cu mijlocu și poate pricinuĭ căderea. Zmeu (adică sfoara zmeuluĭ) face bîrdan, sfoara zmeuluĭ nu e bine întinsă fiindcă vîntu e slab.