Toate definitiile

BÂLBÂÍT, -Ă, bâlbâiți, -te, adj. (Adesea substantivat și adverbial) Care (se) bâlbâie, care vorbește greu, gângav. – V. bâlbâi.

BÂLBÂÍT adj., s. gângav, gângăvit, gângâit, (reg.) balamut, (prin Ban.) pâtcav, (Transilv.) şişcav, (prin Olt.) şişcăvit, (prin Transilv.) tântav. (Om ~.)

BÂLBÂÍT s. v. bâlbâială.

BÂLBÂÍT, -Ă, bâlbâiți, -te, adj. (Adesea substantivat și adverbial) Care (se) bâlbâie, care vorbește greu. – V. bâlbâi.

bîlbîít, -ă adj. Care bîlbîĭe. Fig. Prost.