Toate definitiile

BÂHLÍT, -Ă, bâhliți, -te, adj. (Reg.; mai ales despre apă) Stătut, care miroase urât. – V. bâhli.

BÂHLÍT adj. v. clocit, împuţit, răsuflat, stătut, trezit.

BÂHLÍT, -Ă, bâhliți, -te, adj. (Reg., despre lichide) Stătut, clocit. – V. bâhli.