Toate definitiile
BOBÍNĂ, bobine, s. f. Mosor de diverse forme, pe care se înfășoară ață, sârmă, cablu electric etc.; p. ext. mosorul împreună cu spirele înfășurate pe el. ♦ Spec. Ansamblu de spire format prin înfășurarea în serie a unuia sau a mai multor conductoare electrice. – Din fr. bobine.
BOBÍNĂ s. 1. mosor, (Mold.) macara. (~ cu aţă.) 2. (FIZ.) (ieşit din uz) self. 3. (FIZ.) bobină cu reactanţă = reactor.
BOBÍNĂ s.f. 1. Piesă cilindrică pe care se poate înfășura un fir, un cablu etc.; ansamblu compus din piesa aceasta și firul, cablul etc înfășurat pe ea. ♦ Înfășurare a unui fir într-o mașină sau într-un aparat electric. 2. Înfășurare a unui fir de ață, de sfoară etc. pe un bețișor, un mosor etc.; ghem. [< fr. bobine].
BOBÍNĂ s. f. 1. suport cilindric pe care se poate înfășura un fir, un cablu, o peliculă sau bandă magnetică; ansamblu compus din acest suport și firul, cablul etc. înfășurat pe el. ◊ mosor. 2. element component al circuitelor electrice constituit din mai multe spire înfășurate în jurul unui suport dielectric sau feromagnetic. ♦ ~ de inducție = transformator electric din două înfășurări bobinate pe un singur miez de fier. (< fr. bobine)
BOBÍNĂ, bobine, s. f. Piesă cilindrică servind la înfășurarea aței, a unui cablu etc.; p. ext. ansamblu format din această piesă și firul înfășurat pe ea. ♦ (Electrotehnică) Ansamblu de spire în serie, format prin înfășurarea în comun a unuia sau a mai multor conductoare. ♦ Fire înfășurate (pe un suport) în așa fel încât să nu se deșire sau să se încurce. Bobină de ață. – Fr. bobine.
*bobínă f., pl. e (fr. bobine). Mosor mic, cilindru din lemn pe care e înfășurată o ață saŭ o sîrmă electrică.
bobínă s. f., g.-d. art. bobínei; pl. bobíne
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.
A bobina ≠ a dezbobina
BOBINÁ vb. I. tr. A înfășura (un fir, un cablu etc.) pe o bobină. [< fr. bobiner].
BOBINÁ vb. tr. a înfășura (un fir, un cablu) pe o bobină. (< fr. bobiner)
BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a depăna un fir, un cablu etc. (în jurul unei bobine). – Fr. bobiner.
bobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 bobineáză